Aici se vorbește românește!
Cine vrea sa raspunda doar in romana si doar la postarile mele romanesti, o puteti face aici! (cu sau fara diacritice...)
Putin despre mine: am construit pagina asta web pentru a-mi aduna in jur o comunitate de scriitori, artisti, prieteni vechi si noi, creatori de orice fel. Am sa adaug unele din creatiile mele romanesti (majoritatea nu foarte noi), dar si unele din colaborarile mele de-a lungul timpului cu reviste romanesti (in special Alecart).
Ce scriam mai demult (din poeziile mele vechi)
Cam la vremea studentiei, vezi poza.
Ușa
În spatele ușii ne-am rătăcit
Iar apa ne adulmecă: vom cădea?
Dinspre albastrul orizont aurit
Val după val se sparg în fața mea.
În pâlpâiri și ondulații line
Îi văd strângând în pumni spumă de mare
Și mă întreb, cu ochii către mine -
Mai scrijelesc gândacii-n ușă, oare?
În colț pătratele se adâncesc în sticlă.
La geam îmi bate-un om care se-neacă
Și clanța e prea mare - sau prea mică
Iar colțuri se topesc în apa seacă.
Nu ne ajunge-un ochi, n-ajunge-o mână,
Stăm cu fruntea-n nisip, valuri ne-agață.
Prin cranii briza-n crivăț se farâmă
Iar cele două uși stau față-n față.
Ni s-a părut că suntem în oglindă.
Credeam că cel puțin acum ne-atingem.
Ne clătinăm, ochii vor să se-ntindă,
Unii pe alții-ncercăm să ne prindem.
Pânzele tremură blând, lipicioase,
Printre broaște și chei, printre noi;
Cu multe picioare vibrăm albi în plase,
Iar ușile tac, obosite și moi.
V-am văzut și jos, aproape de lună:
Vă jucați lângă uși, în nisip.
Grupuri-grupuri le rânduiați peste dună
Dar nu erați, n-am putut să vă strig.
Toată noaptea au ars frunze moarte,
Vârtejuri au șuierat clocotind.
Am dormit presărați într-o parte,
În uși auzeam înecații bătând.
Ne-am trezit. Însă tot n-am știut.
O pădure de uși: lemn și fier.
Căutam bâjbâind prin trecut,
Uși erau pe pământ, uși pe cer.
Acum e tăcere; cei care-au intrat
Au amorțit dormind, s-au dat uitării.
Noi ne-am ascuns sub stratul fin de praf
Iar ușile nasc uși pe malul mării.
Strainul
Straine, ai venit cumva pe jos,
Pe drumul cocosat si gaunos?
Din care parte-a noptii-ai rasarit
Sa-mi tulburi somnul nemaiadormit?
Hai, nu sta-n usa, intra-n casa goala
Cu goi pereti si cu podea de smoala.
Ti-e foame? Sete? Frig? Si mie mi-este
Dar asteptam pe cineva sa-mi dea de veste.
Aseaza-te pe jos, ca scaun n-am
Sau pat, sau masa, sau divan.
Si spune-acum, de unde vii si cum
Mi-ai intilnit casuta goala-n drum.
Tu nu ma vezi, dar nu ma deranjeaza
Ca-n ochii tai nu intra nici o raza.
De fapt nici eu nu prea te vad la fata,
In jurul tau se-ngramadeste ceata.
Acum vorbeste. Eu ascult cuminte
Desi vorbele tale nu-s cuvinte
Ci lanturi grele care serpuiesc
Si-n mintea mea se-aduna si vorbesc.
A, tu esti deci ziua de miine,
De-aceea te cunosc asa de bine.
De mii de ani astept sa-mi vii in casa
Si uite, intunericul se lasa.
Aseaza-te aicea, printre pietre
Si sprijina-ti spinarea de perete.
Acum inchide ochii orbi si, iata,
Ai devenit si tu, ca mine-o piatra.
Iar eu imi las scheletul linga tine,
Aripi imi iau din roiul de albine,
Picioare din o mie de paianjeni
Si ochi de la o suta de luceferi
Si-acum te las in casa din rascruce
Si-n drumul cel din spate ma voi duce.
Cheia o iau, tu stai in locul meu
Si fii ziua de azi - ce-am fost si eu.
Pe drumul drept din spatele chiliei
O iau la goana-n goana vesniciei.
Tu uita-ma, nu poti sa ma mai ceri
Caci tu vei fi de-acum ziua de ieri.
Voi alerga departe, mii de ani,
Tu vei ramine printre bolovani.
Mereu tacut, cu gindul catre miine,
Vei astepta fara sa stii pe cine.
Si-atunci, deodata, cercul se va-nchide.
Cu cheia poarta casei voi deschide
Si-nvaluit de ceata noptii, grea,
Strain, voi sta in fata ta.
space to introduce yourself and share your professional history.
Labirintul
Intră cu grijă pe unde ți-arată
Indicatorul roșu de pe poartă.
Dacă te-mpiedici chiar de pe-acum
Ce te faci mai încolo, pe drum?
Și când vei ajunge în labirint
Culege firele de argint
Pe care ți le-a lăsat
Cel care tocmai a plecat.
Te-ai și întors? Credeam că mai stai
Să numeri visele, dar - vai!
Ai năpârlit de culori
Și era gata-gata să mori.
Du-te, du-te să nu te mai văd
Cum stai ca un par. E prăpăd
În stânga și-n dreapta și tu
Nici nu știi dacă da sau nu.
Când tu te scarpini după ureche
Mai trece câte o pereche
De ciori. Vâjj încolo, vâjj încoace.
Nu mai da din labe, nu se face.
Și uite că ai ajuns pe un culoar.
N-ai decât să tragi de fermoar
Și se deschide imediat
În alt culoar, și mai întortocheat.
Acum, gata. Ai început să dormi.
Nu uita că șoseaua e plină de pomi -
Poate-o sa dai într-unul, în doi
Că șoseaua e udă de ploi.
Un perete acolo, unul aici.
Pitulează-te pe la ușile mici
Sau intră pe poarta cea mare
Deși probabil duce la-nchisoare.
Nu-i nimic. În jur nu-i nimic
Decât ce-a fost și încă un pic.
Poate că râzi în sinea ta
De prostia altcuiva.
Ce șirag superb de dinți!
Vezi că mușcă și te scot din minți.
Ocolește-i cu dibăcie
Că niciodată nu se știe.
Acum văd că ai dat de scară.
Repede, urcă și coboară
Și urcă și coboară, dacă n-ai ce face.
Cui nu-i place, îi va place.
Să nu spui ca te-ai săturat
De umblat si de numărat.
Labirintul nu se termină
Și mai ai rezerve de lumină.
Vezi să nu cazi cu capul în jos
Să ajungi de tot pe dos
Cu ochii înăuntru și inima afară,
Că, stând în frig, o să te doară.
Nu, acolo nu-i o groapă
Nici un hău plin cu apă.
E un gâtlej însetat de materie.
N-are ce să te sperie.
Fă-ți vânt cu-ndrăzneală și sari
Și-ascultă bine si fă ochii mari
C-ai să ajungi - de ce să te mint -
Din nou în labirint.
Intoarcerea povestii
De frunze mi-e frica, nu vezi, ne inghit!
Si mina imi tremura, iar am albit,
Ma tem de tulpini linga crestetul meu,
De ce infloresc si se-ndoaie mereu?
Erau numai doi, un batrin si-un copil.
Batrinul scincea, obosit si febril,
Copilul rizind inflorea ghiocei
Pe piatra de riu, intre zine si zmei.
Mi-e frig si mi-e bezna iar luna rinjeste
Si ciocuri ascunse ma string ca-ntr-un cleste.
Mi-e tot mai furtuna, ma zbat, ma indoi,
De ce sint fiori si lumini linga noi?
Ce spui? Nu te mingiie noaptea nebuna?
Raspunse, lovind cu piciorul in luna.
Asculta cum cinta vazduhul la nai,
Azvirle-ti uimirea in umbra si hai!
Ma pierd linga piatra, alunec din mine,
Atinge-ma, tine-ma, ia-ma cu tine!
De ce nu mai vad si de ce nu mai suflu?
Doar flacari si gheata ma-nghit dinlauntru.
Copilul se-ntoarse incet, intr-o doara
Si moale se stinsera sunet si seara
Iar piatra zvicni peste file nescrise -
Ti-e frica de mine? - cel mic ii soptise.
Si teama se-ascunse si risul pieri
Iar piatra ramase-n lumina de zi.
Spre casa, agale, un om se-ndrepta -
In fata si-n spate pamintul vuia.
Grow Your Vision
Welcome visitors to your site with a short, engaging introduction.
Double click to edit and add your own text.